Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultura si Vinificatie Valea Calugareasca

Evolutia viticulturii in Valea Calugareasca

În Valea Călugărească cultura viţei de vie a constituit una din primele îndeletniciri ale oamenilor, inca din secolele II-I î.e.n. Existenţa satului Călugăreni care detinea vii este atestată documentar încă din 1464. Această localitate, numită apoi Valea Călugărilor, poartă în prezent denumirea de Valea Călugărească. Valea Călugărească apare cu acest nume nu numai ca localitate dar şi ca centru viticol, în timpul domniei lui Vlad Călugărul (1482-1495), ridicat în scaunul domnesc de Ştefan cel Mare. Domnitorul Vlad Călugărul avea aici suprafeţe întinse de vii, iar producţia de vinuri obţinute a permis intensificarea relaţiilor cu negustorii de vinuri. In secolele XVIII şi XIX s-a înregistrat o intensificare a producţiei şi a exportului de vinuri. Renumele vinului din regiune s-a putut mentine nestirbit pâna la sfârsitul secolului al XIX-lea când viile vechi au fost decimate de flagelul filoxeric. Invazia filoxerica a fost semnalata oficial pentru prima data în ţară în anul 1884, la Chitorani, langa Valea Calugareasa. La începutul secolului XX (1890-1910), prin înlocuirea viilor distruse cu viţe altoite din soiuri româneşti şi străine, vinurile de Valea Călugărească îsi redobândesc însemnatatea comerciala, fiind favorizate şi de apropierea de principalele cai rutiere şi feroviare, precum şi de unele oraşe mari, în special de Bucuresti. Pentru sprijinirea viticulturii şi vinificaţiei în podgorie, în anul 1907, se înfiinţează la Valea Călugărească o ,,Şcoală de vieri şi dogari”, denumită în 1925 ,,Şcoală inferioară de viticultură”, în 1929 ,,Şcoala de viticultură” de gradul I, în 1946 ,,Liceul tehnic viticol, în 1955 ,,Şcoala profesională de ucenici viticultori”, în 1966 ,,Liceul agricol’’, în 1976 ,,Liceul agroidustrial” si din anul 2009 Colegiul Agricol „Gheorghe Ionescu-Sisesti”. Cultura viţei de vie din această zonă a cunoscut o amploare deosebită, mai ales după anul 1950, când în zonă a fost înfiinţată Staţiunea Experimentală Viticolă Valea Călugărească, transformată ulterior în 1967, în Institut de Cercetare pentru Viticultură şi Vinificaţie. In prezent, Valea Calugareasca este o localitate renumita pentru cultura vitei de vie si pentru producerea vinurilor rosii de calitate.

Scurt Istoric

Istoria Institutului începe în anul 1950, când s-a înfiinţat Staţiunea Experimentală Viticolă Valea Călugărească, care a funcţionat în cadrul ICAR până în anul 1957, trecând ulterior în subordinea Institutului de Cercetări Horti-Viticole Bucureşti-Băneasa (ICHV).La data trecerii sale la ICHV, staţiunii i s-au stabilit următoarele sarcini urgente: refacerea plantaţiilor de vii cu material selecţionat şi din soiuri raionate; schimbarea raportului de producţie dintre soiurile negre şi albe, în favoarea celor dintâi; realizarea bazei de producere a materialului săditor viticol la Secţia Chiţorani prin înfiinţarea unui complex pepinieristic de 2,5 milioane viţe altoite anual; extinderea şi aplicarea în producţie, în întrega regiune, a rezultatelor obţinute de staţiune. În primăvara anului 1959 a început construirea complexului de vinificaţie cu o capacitate de 500 vagoane, dotat cu laboratoare şi spatii pentru învechirea vinurilor cu o capacitate de 100 vagoane. Proiectul s-a realizat în colaborare cu specialişti francezi şi a fost dotat cu utilaje moderne importate din Franţa prin firma CIFAL. El era destinat prelucrării strugurilor şi musturilor, condiţionării şi învechirii vinurilor şi era prevăzut cu o mică staţie de îmbuteliere. La baza complexului, odată cu turnarea fundaţiei sale, a fost aşezată o placă de bronz şi un butoiaş cu vin roşu. Pe placă era înscris următorul text: „Construcţia acestui complex a început în prezenţa Ministrului Agriculturii şi Silviculturii, Ing.Agr.Stancu Marin, Directorului Institutului de Cercetări Horti-Viticole, Dr.ing Ştefan Nicolae, Directorului Staţiunii Experimentale, Dr.ing. Laszlo Iuliu. Data: 22 aprilie l959”. Complexul de vinificaţie a fost dat în funcţiune în toamna anului 1959. Prin realizarea sa, vinificaţia României a intrat într-o nouă fază, de continuă modernizare.
La 1 octombrie 1967 prin HCM 2380 s-a înfiinţat Institutul de Cercetări pentru Viticultură şi Vinificaţie Valea Călugărească, în urma reorganizarii I.C.H.V. Alegerea locatiei s-a dovedit a fi foarte potrivita, în inima celei mai mari şi vestite podgorii din România, podgoria Dealu Mare, recunoscuta ca ,,patria vinurilor rosii”.Primul director al Institutului, Academicianul Gherasim Constantinescu, primul si pana in prezent singurul roman care a detinut functia de Presedinte al Oficiului International al Viei si Vinului de la Paris, spunea: încă de la începutul existenţei sale, Institutul a avut ca obiectiv imediat ,,sarcina de lărgire şi de extindere a tematicii de cercetare cu scopul de adâncire şi reflectare directă a descoperirilor ştiinţifice în procesul de producţie”. La înfiintare, activitatea de cercetare s-a derulat în cadrul următoarelor secţii şi laboratoare: Sectia de Genetică si Ameliorarea viţei de vie (şef Secţie: Elena Negreanu); Sectia de înmulţirea viţei de vie (şef Secţie: L. Valeanu); Sectia de Agrotehnica vitei de vie (şef Secţie: I. Poenaru); Sectia de amelioratii viticole (şef Secţie: L. Mihalache); Sectia de vinificatie (şef Secţie: I. Laszlo); Laboratorul de protectia plantelor (şef Laborator: Gh. Savin); Laboratorul de economie viticolă (şef Laborator: U. Frigioiu).
La data înfiinţării Institutul a avut în subordine 8 statiuni experimentale viticole preluate de la I.C.H.V.: Dragăşani, Odobesti, Crăciunelu, Minis, Iaşi, Stefanesti-Arges, Greaca şi Murfatlar. Ulterior în anii 1962, respectiv 1977, acestor 8 staţiuni li s-au adăugat încă două staţiuni experimentale: Pietroasa şi Bujoru.Activităţi de cercetare viti-vinicolă, coordonate de I.C.V.V., au fost efectuate şi în cadrul laboratoarelor de specialitate de la staţiunile experimentale cu activitate complexă, respectiv: SCPP Cluj, SCPP Tg. Jiu şi Staţiunea Centrală de Cercetari pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni.
In anul 1992, la institut s-au pus bazele scolii romanesti de degustatori autorizati de vinuri, de catre prof. dr. Viorel Stoian, cel care a condus institutul timp de 16 ani. Deasemenea, sub coordonarea fostului director stiintific, ing. Mihai Macici, au fost elaborate si predate la MADR in perioada 1994-1996, Deciziile de producere a vinurilor cu denumire de origine controlata in Romania. Alte lucrari de referinta realizate in perioada 2004-2005, sunt : Ordinul privind aprobarea Zonãrii soiurilor nobile de viţã-de-vie roditoare, admise în culturã în arealele viticole din România si Studiul ecopedologic şi ecoclimatic pentru încadrarea arealelor viticole din România în zonele viticole ale U.E.
În anul 2002 unitatea a primit denumirea de Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Valea Călugărească.

Zona de influenţă

La nivel naţional coordonează activitatea de cercetare şi extensie în domeniul viticulturii şi vinificaţiei prin intermediul celor 7 staţiuni de cercetare viti-vinicolă aflate în coordonare, amplasate în principalele podgorii ale ţării (Blaj, Bujoru, Drăgăşani, Iaşi, Murfatlar, Miniş, Odobeşti).
La nivel zonal deserveşte activitatea viti-vinicolă din cadrul podgoriei Dealu Mare (aproximativ 15 mii ha) respectiv judeţele Prahova şi Buzău.